|

Spiritualitate pe înțelesul tuturor: Cinci minute

Spiritualitate pe înțelesul tuturor: Cinci minute

Cum ne vorbește Dumnezeu?

A fost odată un Împărat rău. Genul acela de care, după ce moare, nu-și mai aduce nimeni aminte și nici părere de rău nu lăsa în urmă.
În împărăția lui era un om sfânt care-l mai trăgea de mânecă și-l atenționa când o lua rău pe arătură. Însă împăratul, în loc să asculte, a prins ură pe acesta și i-a pus gând rău să-l omoare.
Omul a fugit de s-a ascuns în peșteri să scape de mânia nebunului. Şi era amărât, se simțea singur, al nimanui, în pericol.
Acolo, a venit Dumnezeu să vorbească cu el.

Ei bine, despre asta vreau să vă scriu. Cum ne vorbește Dumnezeu?
Foarte interesant că în povestioara biblică ni se spune că pe dinaintea peşterii sfântului, ca antemergători ai lui Dumnezeu, a fost întâi  „un vânt tare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile” . Dar Dumnezeu nu era în vântul acela.
Apoi a trecut „un cutremur pământ”. Dar Dumnezeu nu era în cutremurul acela.
Apoi a trecut „un foc”. Dumnezeu nu era în focul acela.
Şi după foc, a venit un „susur blând şi subţire.” . Sfântul a ieșit atunci din pestera, pentru că a știut că a venit Dumnezeu.
Hai să ne folosim emisfera dreaptă să înțelegem metaforele acestea (vezi articolul anterior).

Ca să reușești să-L auzi pe Dumnezeu (care este ÎN tine), ai nevoie să urmezi acești pași:

– să te retragi (să-ți faci un mic spațiu al tău și doar al tău, fie el și colțul unei camere. Acolo să te poți retrage din exteriorul în INTERIORUL tău)
– să exersezi cum să-ți faci mintea să tacă, să oprești gălăgia din cap (vânt puternic, cutremur, foc)
– abia când se face liniște în cap poți auzi susurul, şoapta. Şi atunci nu vei avea niciun dubiu că-L auzi pe însuși Dumnezeu.
Şi mare uimire vei avea să afli că a fost tot timpul acolo, în interior. Dar prea mare gălăgie te-a împiedicat să auzi șoapta.

Există două lumi: cea exterioară și cea interioară. Iar Omul în întrupare trebuie să găsească balansul între ele și să-și păzească bine podul dintre ele, să-l țină deschis și accesibil sieși ca să aibă acces la ambele lumi.
Însă, în loc să ne ducem în lumea interioară de unde să ne încărcăm cu Șoapta/Susurul blând precum o baterie se încarcă, și astfel să ieșim încărcați în lumea exterioară și să aducem raiul pe pământ, noi facem exact invers. Aducem gălăgia exterioară în lumea interioară și nu mai reușim să auzim șoapta…
Pentru că trec zile și ani de gălăgie și de neauzire a șoaptei, omul crede că nu există. Uită. Și rămâne blocat în haosul din exterior (vânt, cutremur foc).

La marile probleme exista cele mai aiuritor de simple soluții.
Dacă v-aș spune că la marele haos și zbatere a omenirii de acum, soluția este o rutină de stat măcar 5 minute în liniște?
Marea problemă a omenirii este că nu mai știm să stăm singuri cu noi, in liniște.
Nu mai auzim șoapta, susurul…și ne petrecem viața doar printre vânturi puternice, cutremure și foc. Cum să nu o iei razna? Cum să nu obosești? Cum să nu te apuce disperarea?
Da, soluția la război, poluare, foamete, ură, violență etc este ca fiecare om să înceapă să exerseze liniștea. Să înceapă cu 5 minute pe zi. Apoi să crească.

Când vom învăța să fim și actori dar și MARTORI tăcuți la spectacolul vieții, lumea se va vindeca.
Cateva minute de liniște pe zi. Concert de liniște, (ca în minunatul film „Frumoasa Verde” – căutați-l și vizionați-l împreună cu toată familia).
Iată leacul.
Aiuritor de simplu!
#spiritualitatepeintelesultuturor
Credit photo: Robert Blair


Postări similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.