||

Schimbare, haos și echilibru

Dacă vrei schimbare, trebuie să inviți haosul.

Niciun progres nu se întâmplă în stare confortabilă și „căldicică”.
Fierul rămâne inutil și fără formă dacă nu este bine încins în foc și apoi bătut cu ciocanul și presa, călit și șlefuit.
Legumele până nu sunt scoase din pământ, curățate, tocate și fierte, nu au cum să devină supă hrănitoare.
Pământul, în forma pe care o vedem noi acum, nu ne-ar fi putut susține fără să treacă prin repetate cicluri pe care, dacă s-ar întâmpla în timpul vieții noastre, le-am numi „tragice” și „dezastruoase”.

Probabil unde am devenit tot mai “soft” ca specie, suportăm extrem de greu schimbările.
Majoritatea le considerăm tragedii, indiferent de gravitatea lor.

Oare cum ar fi dacă ne-am gândi că fiecare moment greu prin care trecem este momentul nostru de “forjare”?

Este procesul necesar care ne pregătește, ne transformă, ne schimbă/lărgește perspectiva, pentru o variantă mai bună, mai înțeleaptă, mai avansată a noastră.

Atunci când învățăm să mergem, până nu cădem de câteva ori, nu dezvoltăm suficient simțul echilibrului atât de esențial avansării.

A, sigur, putem merge și în patru labe, dar totuși, când ne ridicăm și vedem totul în jurul nostru atât de clar de la înălțime, parcă nu ne mai vine să ne mulțumim cu poziția din care am plecat, și în care vedeam numai podeaua, picioarele celor din jur și praful de sub mobilă.

Uneori, se poate întâmpla să nu apucăm să tragem cu ochiul la priveliștea pe care ne-o dă statul în picioare. Și când nu prea ști pentru ce anume te zbați, pentru ce cazi în mod repetat și te tot străduiești să te ridici, poate exista tentația lui “n-are rost”.

“Pentru ce atâta chin, când de avansat pot să avansez și târându-mă?”

Poate uneori o să pară că unii direct zboară, nu doar că merg sau aleargă.
Îți garantez că și ei au provocările lor. Poate sunt altele decât ale tale, dar ele există.
Sau poate doar au îmbrățișat schimbarea mai repede. Poate că au trecut direct Prin ea, în loc să încerce să o fenteze.

Pentru că procesul rămâne tot ăla. Cu cât treci mai profund și mai temeinic Prin schimbare, cu atât ajungi mai repede la rezultatul dorit decât dacă ai lua-o prin învăluire, ca mai apoi tot Prin ea să trebuiască să treci.

Fără noțiunea de rău nu putem defini binele. Fără noțiunea de noapte nu putem defini ziua. Fără sărăcie nu putem defini bogăția, și fără echilibru nimic nu există.

Cum îmi spunea soțul meu zilele trecute, când încercăm să închidem obloanele pentru toate situațiile inconfortabile care intră în viața noastră, le închidem pentru tot și toate.
Închidem și pentru rău, dar și pentru bine.
Pentru că nu există o sită care să le cearnă.

Echilibrul este vital. Fără una, nu o putem avea pe cealaltă.

Postări similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.