Magia Sării în folclorul românesc

[uix_audio width=’100%’ height=’null’ soundcloud=’false’ autoplay=’false’ loop=’false’ url=’https://zentasticarts.ro/wp-content/uploads/2022/08/magia-sarii-in-folclorul-romanesc.mp3′]

Magia Sării în folclorul românesc

Sarea a fost unul dintre cele mai cunoscute produse de schimb ale omenirii. De la prima formă de schimb, trocul, prin care puteai obține orice marfă dorită dacă aveai sare, până la numele primit de “soldat” și plata acestuia, Soldă, istoria consemnează modalitățile diferite de a ajunge la aceasta: Nicolae Perianu, banul Severinului, cerea regelui Sigismund să plătească leafa unor oșteni dându-le bani sau sare.

Călătorii străini relatau că pe vremea lui Alexandru Ipsilanti sarea se vindea pe pește. Înainte de Primul Război Mondial  România exporta în Africa (Congo) sare anume tăiată în tablete de aceeași mărime și cu aceeași greutate, pentru a fi folosită ca monedă”.

Sarea din România

În întreg continentul european nu se găsește o mai mare concentrare de zăcăminte salifere, sare gemă și izvoare sărate, ca în România. Aproximativ 200 de masive salifere se pot număra de o parte și de alta a Carpaților românești.

La acestea se numără izvoarele sărate, numite slatine, slătioare, murătoare, izvoare sărate, etc. Arheologii au constatat că nu există masiv salifer sau izvor de apă sărată care să nu fi avut prin apropiere una sau mai multe așezări preistorice.

Mănunchiul de drumuri ale sării care porneau din spațiul carpatic spre toate azimuturile europene, tehnicile de extragere a sării din ocne și saline, din slatine și slătioare, toponimia și antroponimia românească legată de sare, locul ocupat de sare în actele rituale și practicile magice în obiceiurile și folclorul românesc, alcătuiesc un strălucit tezaur spiritual.

Sarea în bucate

Element indispensabil vieții, sarea era considerată în Antichitate un dar primit de la zei. La rândul lor, oamenii o presărau pe ofrandele aduse zeilor. Funcția rituală se păstrează și în zilele noastre când, împreună cu pâinea, alcătuiește simbolul ospitalității, al respectului și prețuirii de care se bucură un musafir. În multe regiuni ale Terrei lipsa sării a generat de multe ori mișcări migratorii.

Uneori, pentru o ocnă de sare s-au iscat războaie sângeroase. Fără sare, substanță telurică ce influențează reproducerea mamiferelor, inclusiv a omului, viața nu ar fi posibilă. Țăranul, cunoscând efectul sării asupra înmulțirii oilor și vitelor, este preocupat ca în anumite perioade din ciclul lor de reproducție să nu le lipsească drobul de sare din târlă sau din grajd.

Lipsa sării i-a determinat pe oameni să o caute în apa mării și a lacurilor sărate, s-o cumpere sau să o obțină prin incinerarea plantelor cu conținut ridicat de NaCl, așa cum procedau unele popoare africane care presărau cenușa obținută peste hrana animalelor și mâncarea oamenilor. Sarea se găsește în cantități îndestulătoare pe glob.

Deficitară este repartiția ei geografică. Asia este continentul cel mai defavorizat, în timp ce Europa dispune de cele mai bogate resurse.

Din punct de vedere arheologic, cultura Cucuteni din tara noastra (județul Neamț) folosea sarea extrasa din apa de izvor fiarta. Acest procedeu si sarea in sine folosită pentru conservarea alimentelor a condus la o crestere a populatiei.

Practici și ritualuri cu sare

În spaţiul românesc sarea este folosită pentru acţiunea sa benefică sau malefică în diferite ritualuri.

Astfel, sarea este folosită în ritualuri de aflare a viitorului. Exemplul cel mai cunoscut de meteorologie populară, care s-a păstrat până astăzi, este cel în care în noaptea de Sfântul Vasile se pun pe pervaz 12 coji de ceapă umplute cu sare, menite celor 12 luni.

A doua zi, cantitatea de apă aflată în coji va fi atribuită lunilor ploioase sau secetoase ale noului an [9]. În anumite zone ale ţării, se crede că „dacă arunci o mână de sare în foc, stă ploaia”, iar dacă „se umezeşte sarea fără motiv în vasul în care este păstrată, înseamnă că se apropie ploaia”.

Sarea se foloseşte şi în ritualuri de aflare a ursitei. Turta de Sfântul Andrei este o pâiniţă nedospită, foarte sărată, preparată de fetele nemăritate în ajun de Sântandrei, pentru aducerea ursitului, menit să stingă setea. În alte zone, turta era dată la câine sau pisică pentru a vedea direcţia din care va veni ursitul.

Şi aflarea sexului copilului nenăscut cu ajutorul sării este consemnată de mai mulţi cercetători.

Dacă pui sare pe capul unei femei îngreunate, fără ştiinţa ei, şi dacă ea în urmă pune mâna pe nas, atunci are să nască băiat; iar dacă pune mâna la gură, are să nască fată.

Sarea are şi valenţe apotropaice, putând proteja şi purifică oameni şi animale, ba chiar şi spaţiul de locuit. La construcţia unei case, se pune aghiasmă, tămâie, sare, capete de câine ori de vită, sub talpa casei, la fiecare colţ,

„să ferească Dumnezeu casa de fulgere, de foame şi de boli. Pâine şi sare să fie în casă”.

Pragurile casei se presară cu sare sfinţită pentru a proteja casa împotriva farmecelor, cu acelaşi scop punându-se sare în încălţări, sau pe capul copilului, când este descântat cineva bolnav din casă, pentru a-l proteja împotriva bolii.

Vitele sunt protejate de farmece tot cu ajutorul sării, pusă în hrană sau descântată şi îngropată sub pragul uşii de la grajd.

Sarea, pelinul şi usturoiul în jurul cărora a jucat ceata de căluşari sunt folosite mai apoi la diferite leacuri.

Sarea poate fi însă folosită şi în magia neagră pentru a provoca răul, prin farmece şi descântece, de la luarea manei la vite, (se pune un drob de sare în calea vitelor să treacă peste el, pierzându-şi astfel mana), până la provocarea morţii unei persoane, pentru aceasta folosindu-se sare ţinută sub limba mortului şi apoi pusă în mâncarea celui a cărui moarte este dorită.

Ca ofrandă, sarea este folosită de vrăjitoare, într-un ritual complex.

Vrăjitoarea depune sarea împreună cu pâinea în locul de unde a smuls mătrăguna sau bozul, pentru a îndupleca spiritul plantei s-o ajute şi pentru a putea s-o ia acasă. Ofranda de sare este dată apei pentru a obţine puterea lecuitoare:

Apă curgătoare
Eu te sorocesc
Din cap
Până-n picioare
Tot cu pâine şi cu sare
Să lecuieşti pe (cutare)
Cu leac,
Sănătate şi veac

În ciclul vieţii, sarea este folosită bunăoară la naşterea unui copil, în scaldă, sau pentru îmbunarea ursitoarelor. Pe prag, pe fereastră sau pe o masă la capul lăuzei se pun sare, pâine şi o serie de obiecte simbolice, pentru a i se prezice o viaţă cât mai prosperă noului născut.

O altă întrebuințare este în ceremonialul de nuntă, pentru prosperitatea mirilor: tânăra pereche este îndemnată adesea de către mama mirelui să lingă sare de pe o pâine.

Caracterul sacral al sării se manifestă şi prin respectarea anumitor tabu-uri legate de întrebuinţarea ei: să nu verşi sarea că va fi ceartă în casă, dacă ţi se fură sarea de la vite ele vor muri, să nu dai sare din casă lunea pentru că îţi mor vitele, şi multe altele, considerate superstiţii, dar care au rămas în practică până în zilele noastre.

Despre Sarea Neagră, preparare și moduri de folosire, click aici

(Bibliografie: Ion Ghinoiu, “Calendarul țăranului român”/ Sultana Avram- andilandi.ro)